Vărzărești este o mănăstire, una dintre cele mai importante așezăminte monastice din Republica Moldova. Este amintită într-un document semnat de Alexandru cel Bun din 25 aprilie 1420:
Din mila lui Dumnezeu noi, Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei, facem cunoscut că această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau vor auzi citindu-se... iar hotarul acestor sate care sunt pe Bucovăț încep de la mănăstirea lui Vărzar. Ctitorul mănăstirii era Stan Vărzarul și au rămas cu numele lui — satul și mănăstirea — Vărzărești. Cquote2.svg — Alexandru cel Bun
mănăstirea este plasată pe dealul dintre satul Vărzărești și orașul Nisporeni.
Scurt istoric[modificare | modificare sursă]
Mănăstirea a fost distrusă de tătari în nenumărate rânduri, a fost reconstruită în anul 1796 și reînființată de protopopul Constantin Măcărescu împreună cu tatăl său Vasile (în călugărie Varlaam). La reconstrucție au fost utilizate elemente ale morfologiei decorative a arhitecturii neoclasice. De la acesta va fi rămas Evanghelia de la 1742 și pascalia de la 1793, care ajung după 1918 la muzeul de la Chișinău.
A doua biserică a fost rezidită în anul 1863. La începutul secolului al XX-lea, schitul poseda o moșie de 210 ha.
1801: Frații Stan, Arteni și Gavril Varzari au dăruit mânăstirii moșia Țigănești, pe care se afla mănăstirea.
1805: Arghiri și Ana Iancu, Gheorghe și Paraschiva au dăruit mânăstirii moșia Țigănești
La 1815 schitul a fost în unul de maici, mutându-se în el călugărițele din mănăstirea Cosăuți, desființată de ruși.
1835: Se înalță o clopotniță
1860: Simeon Dobrinschi a d[ruit mânăstirii 700 rub, care au fost folosiți pentru facerea iconcostasului.
1863: Se înalță o biserică din piatră.
1904: Arhimandritul Inochentie, fost stareț al mânăstirii Hârbovăț, a făcut la mănăstire o școală de fete.
La 10 iunie 1959 lăcașul sfânt a fost închis. Mănăstirea a fost transformată în depozit, apoi în casă de cultură.
1990: Mănăstirea începe să funcționeze din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu