Mănăstirea Pripiceni-Curchi

Pe moșia satului Pripiceni-Curchi se află în prezent o mănăstire de maici a cărei începuturi le regăsim în secolul al XIX-lea. În anul 1808 căpitanul de grăniceri din ținutul Sorocii, Teodor Sabău, cumpără o parte din pămîntul boierului Dumitrache Clemente și o face danie mănăstirii Curchi din ținutul Orhei, una din cele mai bogate mănăstiri la acea dată în teritoriul dintre Nistru și Prut. Donatorii, Teodor Sabău și soția sa, se călugăresc sub numele de Filaret și Magnisia. Filaret se stabilește la mănăstirea Curchi, iar  Magnisia – la mănăstirea Tabăra. Ei cumpără și dăruiesc mănăstirii Curchi circa 800 desetine de pămînt în hotarele satului Pripiceni. O parte din pămînt a fost sădită cu pădure, care și pînă astăzi poartă numele de  Pădurea Călugărilor, restul terenurilor era folosit în scopuri agricole, lucrat de călugării și frații veniți de la Curchi.

În anul 1817, în partea de sud a moșiei se construiesc cîteva chilii și un schit de lemn în care călugării rămîn a locui permanent. În 1903, în vecinătatea Schitului este pusă temelia Bisericii de piatră cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, ctitorită de mănăstirea Curchi. Din 1920 Schitul devine oficial independent.

În 1959 lăcașul a fost închis, călugării transferați la mănăstirea Căpriana, iar averea mănăstirii confiscată:  80 ha pămînt arabil, 25 ha pădure, o moară și o oloiniță. Pînă în anul 1961 edificiile mănăstirii au fost gestionate de gospodăria colectivă din localitate, pentru ca mai tîrziu aici să fie deschis un spital pentru tratarea tuberculozei, care a funcționat pînă în 1993. Chiar în altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului a fost amplasată bucătăria cantinei spitalului.  În anul 1994 edificiile mănăstirești au fost retrocedate credincioșilor. În  1997 se transformă în Schit de Maici. În anul 2000, a fost sfințită Biserica de vară cu hramul „Sfintei Treimi”, iar în anul 2001 Schitul de la Pripceni-Curchi a căpătat statutul de Mănăstire.

Mănăstirea Răciula

Mănăstirea Răciula se află în preajma satului omonim, la o distanță de 11 km de orașul Călărași. Mănăsttirea a fost înființată în anul 1797, de doi frați, Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugari, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugarițe. Se construiesc două biserici: a Nașterii Maicii Domnului (ridicată în 1800 și reînnoită în 1845) și a Sfîntului Ierarh Nicolae (ridicată în 1822, reînnoită în 1880).

În 1959 mănăstirea Răciula a fost închisă. Chiar în Duminica Mare au sosit la mănăstire trei reprezentanți ai autorităților sovietice, pentru a pune în aplicare hotărîrea Consiliului de Miniştri al RSSM privind închiderea a nouă mănăstiri, între care şi Răciula. Călugăriţele urmau fie să plece din mănăstire, fie să rămînă în vechile case-chilii şi să fie repartizate în gospodăria colectivă din sat. Timp de zece zile sătenii s-au împotrivit închiderii mănăstirii. În cea de-a zecea zi au fost trimişi împotriva lor 300 de miliţieni. Au murit trei oameni, mulţi au fost răniţi, iar stareţa mănăstirii şi opt dintre săteni, consideraţi a fi instigatorii la revoltă, au fost trimişi în închisoare. Cele două biserici au fost devastate, iconostasul distrus, aurul și argintul s-a zmuls de pe icoane, iar lemnul pictat cu chipurile sfinţilor, cărţile bisericeşti şi alte odoare au fost arse în cîmp. Apoi a fost dată jos turla bisericii, transformînd lăcaşul de cult în club de dans şi sală pentru nunţi.

Mănăstirea Rudi

Mănăstirea Rudi este o mănăstire de călugărițe din Republica Moldova.

Manastirea se afla in mijlocul landsaftului pitoresc Rudi-Arionesti, nu departe de Nistru - la o distanta de 15 kilometri de oraselul Otaci. In complexul monahal, toate constructiile manastirii formeaza un ansamblu incantator, centrul caruia este biserica Sfanta Treime, care a fost zidita in anul 1777, dupa vechile traditii ale arhitecturii moldovenesti.

Manastirea Rudi - numita uneori si Manastirea Rughi - este asezata pe cursul unui rau ce strabate, prin mijloc, padurea ce se intinde pe un mare petic de pamant. Manastirea Rudi este locul unde simpletea, bunatatea si credinta coexista. Drumul spre acest lacas sacru serpuieste printre peisajele incantatoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului.

Manastirea Rudi - Rughi

Sora Taisia, sustine cu modestie ca "in ziua de azi calugarii nu indeplinesc nici a patra parte din menirea de odinioara, caci nu indura chinurile strastramosilor nostri, care deveneau pusnici si se daruiau total credintei in numele Domnului".

La poarta manastirii se gasesc instructiunile pentru vizitatori: nu se permite fumatul, nu se intra fara binecuvantare, pentru femei se cuvin fuste sau rochii decente, precum si broboade. La inceput maicele erau tolerante fata de multimea de vizitatori, dar uneori deveneau martorii unui comportament greu de suportat. Cei veniti sunt rugati sa se conformeze, pentru un scurt timp, statutului monastic.

Mănăstirea "Sf. Irh. Nicolae", Sadaclia (Chistoleni) PDF Imprimare
Mănăstiri şi schituri din republica Moldova
Mănăstirea "Sf. Irh. Nicolae", Sadaclia (Chistoleni)
(mănăstire de călugăriţe)

 
Hram: Sfântul Mare Ierarh Nicolae
Duhovnic-administrator-egumen Filaret (Ciornea)
Adresa: com. Sadaclia, r.Basarabeasca
Aşezare: la aprox. 67 km S de Chişinău, lângă satul Sadaclia
Date de contact: MD-6717, com. Sadaclia, r.Basarabeasca
Tel.0297-57-278, 0795-11-823

Mănăstirea este situată la circa 6 km de satul Sadaclia, Basarabeasca. În anul 1997 când s-a redeschis Mănăstirea, aici nu mai rămăsese piatră pe piatră din vechea aşezare monastică.
Mănăstirea de maici „Sf. Nicolae" din Sadaclia, Basarabeasca, mai este cunoscută şi ca Mănăstirea de la Chistoleni. Din vechile documente aflăm că Mănăstirea Chistoleni a fost înfiinţata în anul 1932, de Mitropolitul Gurie Grosu (1926-1936), pe moşia lui Vasile Pistol, un creştin, originar din satul Sadaclia, care a donat 50 de hectare de pământ Mitropoliei. În documente, Mănăstirea este numită şi „Manastirea Mitropolitiilui Gurie".
Până la închidere, era o asezare monastcă mică, având o biserică şi un corp de chilii. La anul 1932 numărul vieţuitorilor era de 20, iar stareţ al Mănăstirii era Iachint Ciobanu, un ucenic al Mitropolitului Gurie care la acea vreme avea 36 de ani, ceea ce presupune că iniţial Mănăstirea a fost o mănăstire de bărbaţi.
În perioada celui de al doilea război mondial, mai exact în anul 1942, mănăstirea era deja o mănăstire de maici, şi depre asta aflăm din unele surse care spun că în acel an, din cauza războiului, maicile au plecat la Vărzăreşti, iar Mănăstirea a fost transformată în inchisoare pentru deţinuţi militari. După război aici erau aduşi şi deţinuti politici.
Din 1950 pe teritoriul Mănăstirii, a funcţionat un spital, iar după închiderea acestui spital, încăperile mănăstirii au fost folosite de gospodaria agricolă din localitate.
În această perioadă, Mănăstirea a fost distrusă până în temelie, iar din ceea ce a rămas din edificiile ei, au fost construite câteva ferme.
Aşa, mulţi ani la rând, locul pe care cândva se înălţa o mănăstire, a pustiit.

Dar, în primăvara anului 1997, mănăstirea a fost reactivată ca mănăstire de maici cu numele „Mănăstirea Chistoleni". Tot atunci a început construcţia edificiilor necesare pentru desfăşurarea vieţii mănăstireşti. Practic, cea mai mare parte a lucrărilor de edificare din nou a mănăstirii „Sf. Nicolae" s-au desfăşurat timp de un an. Atunci s-a pus şi temelia actualei biserici.

Mănăstirea Saharna

Mănăstirea Saharna, în întregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi așezăminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Raionul Rezina. Ansamblul monastic este compus din două mănăstiri: una rupestră (Bunavestire) și alta terestră (Sf. Treime). Istoria mănăstirii rupestre se cunoaște foarte puțin, neștiindu-se data precisă a întemeierii și cine sunt întemeietorii.

Nici chiar cercetătorii din domeniu n-au ajuns încă la o părere unanimă privind perioada întemeierii acestei chinovii. Ea rămâne blândă și tăcută în așteptarea unor timpuri mai bune, când istoria ei zbuciumată, dar și glorioasă, va fi cunoscută și elogiată de toată lumea creștină.

Mănăstirea Sireți






















Mănăstirea de la Sireți cu hramul „Sfîntului Mare Mucenic Iacob Persul” se află în preajma satului Sireți (raionul Strășeni), la 16 kilometri de Chişinău. Mănăstirea a fost înființată pe 10 decembrie 1998, în ziua pomenirii Sfîntului Iacob Persul, de către slujitorii bisericii Sfîntului Ierarh Nicolae din Sireţi, protosinghelul Porfirie, ieromonahul Teodor şi ierodiaconul Natanael. La data de 24 mai 1999 s-a pus temelia bisericii Sfîntului Mare Mucenic Iacob Persul, care a fost sfinţită un an mai tîrziu, la 29 octombrie 2000.


La 22 martie 2005 au început lucrările de construcţe a marii biserici ce s-au finalizat în septembrie 2006. Mănăstirea Sireti deţine un bogat tezaur duhovnicesc nepreţuit şi anume părţi importante din moaştele mai multor sfinţi.

La mănăstire se păstrează o racliță cu moaștele Sfîntului Iacob Persul; o părticică din moaștele Sfîntului Ierarh Nicolae, o părticică din lemnul Sfintei Cruci.

Călugării de la mănăstirea din Sireți intenționează să mai construiască o trapeză, un corp de chilii, gard împrejurul locașului, un metoc și o fîntînă.

Călugarii desfășoară o bogată activitate misionară printre deținuții de la penitenciarul "Pruncul".

Mănăstirea Suruceni

Hram: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
 Stareţă: monahia Epistimia Goncearenco
 Aşezare: la aprox. 25 km SV de Chisinau, la 7 km de Ialoveni

 Date de contact:
MD-6827,com. Suruceni, r.Ialoveni
Tel.0-268-33-262,
Mob.0-691-89-146

 Istoric
În anul 1785, la sfatul ieromonahului muntenegrean Iosif, boierul Casian Suruceanu construieşte pe moşia sa un schit de călugări. Familia boierului a dăruit mănăstirii 40 ha de pământ, unde s-a construit biserica de vară cu hramul „Sf. Gheorghe" şi, mai apoi, o casă pentru stareţie, în care se afla şi biserica de iarnă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae". În prima jumătate a sec. XIX moşiile mănăstirii ajungând la circa 600 desetine. Încoace se retrăgeau oamenii care râvneau să se închine cu mai multă osârdie lui Dumnezeu şi spre a-şi trăi zilele în liniştea sfântului locaş, în rugăciuni şi în cântecele armonioase de strană. Dupa ieromonahul Iosif (1785-1794), la conducerea mănăstirii s-au rânduit mai multi stareţi, care s-au îngrijit de viaţa spirituală a obştei monahale, precum şi de dezvoltarea gospodăriei, au renovat clădirile şi, totodată, au cultivat în sufletele oamenilor din părţile locului credinţa în Dumnezeu. Printre stareţii care au dus faima aşezământului monahal de aici a fost şi arhimandritul Dionisie Erhan.
Ca şi oricare alt locaş sfânt basarabean, aşezământul monahal de la Suruceni a fost supus în perioada sovietică unor grele încercări, fiindu-i pusă sub semnul întrebării însăşi existenţa. Din 1959 şi până la începutul anilor nouazeci el a „găzduit" un spital de narcologie, cu regim închis, păzit de miliţie.
Călugării mănăstirii au fost izgoniţi cu forţa de către „activiştii din raion" ca să părăsească localul sfânt. Biserica de vară, un adevărat monument de arhitectură, a fost transformată în club, biserica de iarnă servea ca spital, altarul fiind sala de operaţii. În scurt timp încăperile fostei mănăstiri deveniseră de nerecunoscut, fiind pîngărite, distruse. A fost nimicit până şi cimitirul de aici, din care rămăseră doar câteva cruci. Clopotele bisericii fuseseră date jos. Cel care se încumetase să faca acest lucru, un tractorist din sat, se spune că a decedat chiar a doua zi.
Nimeni nu credea ca va mai fi salvat şi refăcut acest aşezământ monahal. Dar iată că la 1992 el a fost redeschis, ca mănăstire de călugăriţe. Prin străduinţele maicii stareţa Taisia (în lume – Tamara Ojog), iar după aceasta ale maicii stareţa Epistemia (în lume – Elena Goncearenco), care conduce în prezent mănăstirea, precum şi cu ajutorul nemijlocit al multor binefăcători a fost restaurată şi împodobită cu noi obiecte de cult biserica de vară, s-au îngrijit şi vechile încăperi, s-a început construcţia unui bloc separat pentru chilii, care astăzi este în finisare.
Chiar la întrarea pe teritoriul mănăstirii acesteia, se află seminarul teologic de fete Regina Maria, o instituţie de învaţământ fondată de câţiva ani, în care îşi fac studiile viitoare învăţătoare de religie pentru clasele primare din şcoli, dăscăliţe şi cântăreţe în coruri bisericeşti.

Sfinte Moaşte: o parte din moaştele Preacuviosului Antipa de la Calapodeşti, dăruite în anul 1999 de mănăstirea Schimbării la Faţă - Valaam (Rusia).
Icoane şi sfinte odoare: Aici se află două icoane vestite : Mântuitorul binecuvântând cu Evanghelia şi Maica Domnului cu Pruncul "de la Suruceni".

Mănăstirea Tabăra

Mănăstirea Tabăra cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este o mănăstire de călugăriţe. Locașul se află lîngă satul Tabăra, la 21 km de orașul Orhei. Unii cercetători în domeniu consideră că a fost întemeiată în anul 1784 de boierul Gheorghe Russo, alţii atribuie ctitoria vătafului Darie Carp (1779). Inițial a fost mănăstire de călugări, iar în anul 1815 la porunca mitropolitului G. Banulescu-Bodoni, aici au fost transferate călugărițele de la schitul "Fîntîna Doamnei" (județul Orhei).

În anul 1828 se construiește biserica de vară cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” pe locul unei vechi biserici de lemn din secolul al XVIII-lea, iar în anul 1857, a doua biserică din piatră, cu hramul Sfînta Treime.

În perioada sovietică, Biserica Adormirea Maicii Domnului devine club, apoi depozit, iar biserica Sfînta Treime școală sătească. În 1959 maicile sînt date afară, iar multe din casele mănăstirii sînt ocupate de săteni.

Mănăstirea se reînființează în 1990. Bisericile mănăstirii au fost construite din piatră și cărămidă. Pictura interioară a bisericii "Adormirea Maicii Domnului", realizată încă în 1956, a fost reînnoită în anii 90 ai secolului XX. În mănăstire se află două icoane vechi ale Maicii Domnului cu pruncul Iisus, datînd din 1821 şi respectiv din anul 1863.

Mănăstirea Țigănești


Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Ţigăneşti, localitate aflată la vreo 40 km depărtare de capitală, a reînviat de mai multe ori din cenuşă ca pasărea Phoenix, după ce a fost distrusă de tătari, apoi, de comunişti. În 1960, toţi călugării au fost încărcaţi în camioane şi duşi în direcţii necunoscute. Lumea zice că unii au fost închişi în puşcării, alţii exilaţi sau împuşcaţi. Stareţul Ioachim a mers atunci în genunchi până la poarta mănăstirii, blestemând regimul. După o perioadă de 32 de ani, timp în care locaşul a „găzduit” un spital de psihiatrie, în 1992 mănăstirea a fost redeschisă. Astăzi, o bună parte din complexul monastic este şantier de construcţii. Acum, când această zonă a devenit parc naţional, stareţul speră să fie reparat drumul, să facă un muzeu şi să finiseze construcţia bisericii.  

Mănăstirea Țîpova


Mănăstirea Țipova este o mănăstire rupestră de călugări din Republica Moldova. Este situată pe malul drept al râului Nistru în apropiere de satul Țipova din raionul Rezina. Biserica datează din secolele XVI-XVII. Mănăstirea este de rit ortodox și adăpostea 9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la o distanță de aproximativ 40 km de capitala țării, Chișinău, și se află plasată pe un mal abrupt la o înălțime de 100 de metri față de nivelul apei râului Nistru.


Complexul mănăstiresc se întinde pe trei nivele numărând mai multe încăperi și trei biserici (Sfânta Cruce - secolele XI-XII; Sfântul Nicolae - secolul XIV și Adormirea Maicii Domnului - secolele XVI-XVIII). Clopotnița, chiliile și celelalte încăperi sunt mai noi datând din secolul al XIX-lea. Cele peste 20 de încăperi comunică între ele prin tuneluri, galerii și scări, încăperea cea mai mare fiind biserica Adormirii Maicii Domnului.

Complexul mănăstiresc este săpat în calcar.

Mănăstirea Zăbriceni


Mănăstirea Zăbriceni este o mănăstire de călugări din nordul Republicii Moldova, în Episcopia de Edineț și Briceni și are ca hram principal praznicul Nașterii Domnului.



Ea a fost înființată la data de 4 august 1999, cu binecuvântarea și sprijinul PS Episcop Dorimedont. Acest așezământ monahal este amplasat la o margine de pădure, într-un loc pitoresc, pe teritoriul fostului sanatoriu de odihnă și tratament “Albinuța”, ale cărui edificii au fost cumpărate de Episcopia de Edineț și Briceni. Inițial aici s-au așezat un grup de 8 frați, veniți de la Mănăstirea Noul-Neamț (Chițcani), în frunte cu arhimandritul (pe atunci – egumenul) Damian, numit încă de la început stareț al acestei mănăstiri. Cu străduința starețului și a fraților din mănăstire, în scurt timp s-a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune, iar obștea mănăstirii s-a mărit, numărând în prezent 14 viețuitori, dintre care 6 sunt slujitori ai altarului. Încă de la început, Mănăstirii i s-a dat hramul general „Nașterea Domnului” (25 decembrie / 7 ianuarie), pentru că deschiderea ei a avut loc în preajma jubileului de 2000 de ani de la Nașterea după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos.

Mănăstirea Zloți



Manastirea Zloti este sitauta in sudul Basarabiei, la 15 km de oraselul Cainari.

Denumirea manastirii este preluata de la cea a unui sat vecin si in traducere din slava veche inseamna "monede de aur".

Aceasta manastire se inalta pe locul vechiului locas, de la care nu s-a pastrat nici macar fundatia. Vechea manastire Zloti a fost intemeiata in 1941 de egumenul Serafim Dabija, venit in aceste locuri de la manastirea Suruceni, si ieromonahul Grigore, de la manastirea Noul Neamt. Schitul apartinea Episcopiei din Tighina si dupa cativa ani a devenit manastire independenta.

Arcada

Restaurantul "Ambassador"

În ţara care este recunoscută prin ospitalitatea sa, exista hotelul recunoscut prun calitatea serviciilor prestate. 

Bine aţi venit în hotelul şi centrul de convenţii "Leogrand", care este cunoscut prin abordarea individuală a fiecărui client şi ospitalitate. 

Acasă la mama

Acasă la Mama a fost numit localul nu întîmplator. Ideea de a crea aşa un local apăruse datorită dorului de ceva special şi sfînt pentru fiecare din noi. Un local unde ai putea să te arunci înapoi în copilărie, locul unde ai putea să te reţii pentru ore bune fără senzaţie de grabă sau de a fi aşteptat undeva. Un loc unde atmosfera şi gazda amabilă să te facă să te simţi chiar ca acasă. Un local încarcat cu tradiţii unde fiecare obiect are propria sa istorie.

Complexul muzeal „Orheiul Vechi”


Complexul muzeal Orheiul Vechi, situat într-un defileu stîncos, adînc de peste 200 m, al rîului Răut reprezintă una dintre cele mai vestite zone cu vestigii ale stabilirii diferitor civilizaţii în perimetrul dintre Nistru şi Prut. Este unul din cele două locuri din lume, unde s-au păstrat ruinele oraşului din perioada Hoardei de Aur. În cavernele de piatră se atestă prezenţa primelor aşezăminte umane vechi de peste cîteva sute de mii de ani. Pe dealul stîncos, în secolele V-III î.e.n., a existat o puternică fortificaţie a geto-dacilor. Suprafaţa complexului arheologic este extraordinar de mică pentru numărul mare al monumentelor naturale şi de arhitectură descinse direct din istorie şi legendă. 

+ Aici, turiştii mai pot vizita muzeul “Curtea ţărănească” (sec. XIX), rezervaţia peisagistică “Trebujeni” ş. a.

Distanţa de la Chişinău: 55 km  
Preţ:  200 lei

Cetatea Soroca

Cetatea Soroca  se găseşte în mijlocul oraşului Soroca, la circa 160 km spre nord de Chişinău. În perioada medievală cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei. Ea a fost construită la trecătoarea peste Nistru pe locul unor fortificaţii mai vechi. La 1499, din porunca lui Ştefan cel Mare, este înălţată o cetate pătrată din lemn. Între anii 1543-1546, în timpul domniei lui Petru Rareş, cetatea este rezidită din temelie de piatră, aşa cum o vedem şi astăzi. Fortăreaţa este unicul monument medieval din Moldova, care s-a păstrat aşa cum l-au conceput meşterii, iar în bastionul de la intrare există o biserică mică militară. 

Distanţa de la Chişinău: 160 km

 Preţ: 300 lei

Mănăstirea Vărzărești (raionul Nisporeni)


Vărzărești este o mănăstire, una dintre cele mai importante așezăminte monastice din Republica Moldova. Este amintită într-un document semnat de Alexandru cel Bun din 25 aprilie 1420:


Din mila lui Dumnezeu noi, Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei, facem cunoscut că această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau vor auzi citindu-se... iar hotarul acestor sate care sunt pe Bucovăț încep de la mănăstirea lui Vărzar. Ctitorul mănăstirii era Stan Vărzarul și au rămas cu numele lui — satul și mănăstirea — Vărzărești. Cquote2.svg — Alexandru cel Bun
mănăstirea este plasată pe dealul dintre satul Vărzărești și orașul Nisporeni.


Scurt istoric[modificare | modificare sursă]
Mănăstirea a fost distrusă de tătari în nenumărate rânduri, a fost reconstruită în anul 1796 și reînființată de protopopul Constantin Măcărescu împreună cu tatăl său Vasile (în călugărie Varlaam). La reconstrucție au fost utilizate elemente ale morfologiei decorative a arhitecturii neoclasice. De la acesta va fi rămas Evanghelia de la 1742 și pascalia de la 1793, care ajung după 1918 la muzeul de la Chișinău.

A doua biserică a fost rezidită în anul 1863. La începutul secolului al XX-lea, schitul poseda o moșie de 210 ha.


1801: Frații Stan, Arteni și Gavril Varzari au dăruit mânăstirii moșia Țigănești, pe care se afla mănăstirea.
1805: Arghiri și Ana Iancu, Gheorghe și Paraschiva au dăruit mânăstirii moșia Țigănești
La 1815 schitul a fost în unul de maici, mutându-se în el călugărițele din mănăstirea Cosăuți, desființată de ruși.
1835: Se înalță o clopotniță
1860: Simeon Dobrinschi a d[ruit mânăstirii 700 rub, care au fost folosiți pentru facerea iconcostasului.
1863: Se înalță o biserică din piatră.
1904: Arhimandritul Inochentie, fost stareț al mânăstirii Hârbovăț, a făcut la mănăstire o școală de fete.
La 10 iunie 1959 lăcașul sfânt a fost închis. Mănăstirea a fost transformată în depozit, apoi în casă de cultură.
1990: Mănăstirea începe să funcționeze din nou.

Mănăstirea Țâpova


Manastirea Veverita - Hram: Maica Domnului Bucuria tuturor necajitilor
Adresa: sat Veverita, com. Bahmud, jud. Ungheni
Staret: Matei Popovici
Asezare: la aprox. 70 km de Chisinau sau la 32 km de Ungheni

Monumentul "Grigorii Kotovski"

Monumente şi statui
Monumentul "Grigorii Kotovski"
Chisinau, str. C. Negruzzi (in fata hotelului Cosmos)










Statuia ecvestra a eroului comunist al razboiului civil din Rusia, Grigore Kotovski, a fost inaltata in anul 1954 la Chisinau si a fost realizata de catre un grup de sculptori, dupa planurile arhitectului Feodor Naumov. Statuia este confectionata din bronz si are o inaltime de 5 metri, fiind amplasata in piata din fata hotelului "Cosmos" din Chisinau. Sculptura este montata pe un piedestal din granit rosu si se remarca prin tratare monumentală. Aceasta statuie a fost prima statuie ecvestra din RSS Moldoveneasca din perioada sovietica.

 Complexul Memorial "Feciorilor Patriei - Sfinta Amintire"

Monumente şi statui
Complexul Memorial "Feciorilor Patriei - Sfinta Amintire"
Chisinau, str. Miron Costin (colt cu bd. Moscovei)

Complexul memorial in memoria militarilor care au murit in razboiul din Afganistan, a fost deschis in Chisinau, la 20 mai 2007 pe strada Miron Costin din sectorul Riscani. Denumirea complexului: "Feciorilor Patriei - Sfinta Amintire". Autori - sculptorul Boris Dubrovin si arhitect Vasili Eremchuk. Complexul are la intrarea in parc o sculptura mareata a mamei indurerate  si piloni de culoare alba, ce privesc spre cer. La nivelul de cinci metri de la pamint, pilonii uneste o coroana de spini din bronz. In centru - un bol de granit sub forma unei lalele negre, in care se pot depune flori si lumanari. In jurul monumentului sunt instalate placi de granit cu numele soldatilor cazuti. La punctul de sus a compozitiei este arborata o cruce. Inaltimea monumentului este de 15 metri. In jurul memorialului se intinde o cascada de fintini.