Mănăstirea Pripiceni-Curchi

Pe moșia satului Pripiceni-Curchi se află în prezent o mănăstire de maici a cărei începuturi le regăsim în secolul al XIX-lea. În anul 1808 căpitanul de grăniceri din ținutul Sorocii, Teodor Sabău, cumpără o parte din pămîntul boierului Dumitrache Clemente și o face danie mănăstirii Curchi din ținutul Orhei, una din cele mai bogate mănăstiri la acea dată în teritoriul dintre Nistru și Prut. Donatorii, Teodor Sabău și soția sa, se călugăresc sub numele de Filaret și Magnisia. Filaret se stabilește la mănăstirea Curchi, iar  Magnisia – la mănăstirea Tabăra. Ei cumpără și dăruiesc mănăstirii Curchi circa 800 desetine de pămînt în hotarele satului Pripiceni. O parte din pămînt a fost sădită cu pădure, care și pînă astăzi poartă numele de  Pădurea Călugărilor, restul terenurilor era folosit în scopuri agricole, lucrat de călugării și frații veniți de la Curchi.

În anul 1817, în partea de sud a moșiei se construiesc cîteva chilii și un schit de lemn în care călugării rămîn a locui permanent. În 1903, în vecinătatea Schitului este pusă temelia Bisericii de piatră cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, ctitorită de mănăstirea Curchi. Din 1920 Schitul devine oficial independent.

În 1959 lăcașul a fost închis, călugării transferați la mănăstirea Căpriana, iar averea mănăstirii confiscată:  80 ha pămînt arabil, 25 ha pădure, o moară și o oloiniță. Pînă în anul 1961 edificiile mănăstirii au fost gestionate de gospodăria colectivă din localitate, pentru ca mai tîrziu aici să fie deschis un spital pentru tratarea tuberculozei, care a funcționat pînă în 1993. Chiar în altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului a fost amplasată bucătăria cantinei spitalului.  În anul 1994 edificiile mănăstirești au fost retrocedate credincioșilor. În  1997 se transformă în Schit de Maici. În anul 2000, a fost sfințită Biserica de vară cu hramul „Sfintei Treimi”, iar în anul 2001 Schitul de la Pripceni-Curchi a căpătat statutul de Mănăstire.

Mănăstirea Răciula

Mănăstirea Răciula se află în preajma satului omonim, la o distanță de 11 km de orașul Călărași. Mănăsttirea a fost înființată în anul 1797, de doi frați, Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugari, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugarițe. Se construiesc două biserici: a Nașterii Maicii Domnului (ridicată în 1800 și reînnoită în 1845) și a Sfîntului Ierarh Nicolae (ridicată în 1822, reînnoită în 1880).

În 1959 mănăstirea Răciula a fost închisă. Chiar în Duminica Mare au sosit la mănăstire trei reprezentanți ai autorităților sovietice, pentru a pune în aplicare hotărîrea Consiliului de Miniştri al RSSM privind închiderea a nouă mănăstiri, între care şi Răciula. Călugăriţele urmau fie să plece din mănăstire, fie să rămînă în vechile case-chilii şi să fie repartizate în gospodăria colectivă din sat. Timp de zece zile sătenii s-au împotrivit închiderii mănăstirii. În cea de-a zecea zi au fost trimişi împotriva lor 300 de miliţieni. Au murit trei oameni, mulţi au fost răniţi, iar stareţa mănăstirii şi opt dintre săteni, consideraţi a fi instigatorii la revoltă, au fost trimişi în închisoare. Cele două biserici au fost devastate, iconostasul distrus, aurul și argintul s-a zmuls de pe icoane, iar lemnul pictat cu chipurile sfinţilor, cărţile bisericeşti şi alte odoare au fost arse în cîmp. Apoi a fost dată jos turla bisericii, transformînd lăcaşul de cult în club de dans şi sală pentru nunţi.

Mănăstirea Rudi

Mănăstirea Rudi este o mănăstire de călugărițe din Republica Moldova.

Manastirea se afla in mijlocul landsaftului pitoresc Rudi-Arionesti, nu departe de Nistru - la o distanta de 15 kilometri de oraselul Otaci. In complexul monahal, toate constructiile manastirii formeaza un ansamblu incantator, centrul caruia este biserica Sfanta Treime, care a fost zidita in anul 1777, dupa vechile traditii ale arhitecturii moldovenesti.

Manastirea Rudi - numita uneori si Manastirea Rughi - este asezata pe cursul unui rau ce strabate, prin mijloc, padurea ce se intinde pe un mare petic de pamant. Manastirea Rudi este locul unde simpletea, bunatatea si credinta coexista. Drumul spre acest lacas sacru serpuieste printre peisajele incantatoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului.

Manastirea Rudi - Rughi

Sora Taisia, sustine cu modestie ca "in ziua de azi calugarii nu indeplinesc nici a patra parte din menirea de odinioara, caci nu indura chinurile strastramosilor nostri, care deveneau pusnici si se daruiau total credintei in numele Domnului".

La poarta manastirii se gasesc instructiunile pentru vizitatori: nu se permite fumatul, nu se intra fara binecuvantare, pentru femei se cuvin fuste sau rochii decente, precum si broboade. La inceput maicele erau tolerante fata de multimea de vizitatori, dar uneori deveneau martorii unui comportament greu de suportat. Cei veniti sunt rugati sa se conformeze, pentru un scurt timp, statutului monastic.

Mănăstirea "Sf. Irh. Nicolae", Sadaclia (Chistoleni) PDF Imprimare
Mănăstiri şi schituri din republica Moldova
Mănăstirea "Sf. Irh. Nicolae", Sadaclia (Chistoleni)
(mănăstire de călugăriţe)

 
Hram: Sfântul Mare Ierarh Nicolae
Duhovnic-administrator-egumen Filaret (Ciornea)
Adresa: com. Sadaclia, r.Basarabeasca
Aşezare: la aprox. 67 km S de Chişinău, lângă satul Sadaclia
Date de contact: MD-6717, com. Sadaclia, r.Basarabeasca
Tel.0297-57-278, 0795-11-823

Mănăstirea este situată la circa 6 km de satul Sadaclia, Basarabeasca. În anul 1997 când s-a redeschis Mănăstirea, aici nu mai rămăsese piatră pe piatră din vechea aşezare monastică.
Mănăstirea de maici „Sf. Nicolae" din Sadaclia, Basarabeasca, mai este cunoscută şi ca Mănăstirea de la Chistoleni. Din vechile documente aflăm că Mănăstirea Chistoleni a fost înfiinţata în anul 1932, de Mitropolitul Gurie Grosu (1926-1936), pe moşia lui Vasile Pistol, un creştin, originar din satul Sadaclia, care a donat 50 de hectare de pământ Mitropoliei. În documente, Mănăstirea este numită şi „Manastirea Mitropolitiilui Gurie".
Până la închidere, era o asezare monastcă mică, având o biserică şi un corp de chilii. La anul 1932 numărul vieţuitorilor era de 20, iar stareţ al Mănăstirii era Iachint Ciobanu, un ucenic al Mitropolitului Gurie care la acea vreme avea 36 de ani, ceea ce presupune că iniţial Mănăstirea a fost o mănăstire de bărbaţi.
În perioada celui de al doilea război mondial, mai exact în anul 1942, mănăstirea era deja o mănăstire de maici, şi depre asta aflăm din unele surse care spun că în acel an, din cauza războiului, maicile au plecat la Vărzăreşti, iar Mănăstirea a fost transformată în inchisoare pentru deţinuţi militari. După război aici erau aduşi şi deţinuti politici.
Din 1950 pe teritoriul Mănăstirii, a funcţionat un spital, iar după închiderea acestui spital, încăperile mănăstirii au fost folosite de gospodaria agricolă din localitate.
În această perioadă, Mănăstirea a fost distrusă până în temelie, iar din ceea ce a rămas din edificiile ei, au fost construite câteva ferme.
Aşa, mulţi ani la rând, locul pe care cândva se înălţa o mănăstire, a pustiit.

Dar, în primăvara anului 1997, mănăstirea a fost reactivată ca mănăstire de maici cu numele „Mănăstirea Chistoleni". Tot atunci a început construcţia edificiilor necesare pentru desfăşurarea vieţii mănăstireşti. Practic, cea mai mare parte a lucrărilor de edificare din nou a mănăstirii „Sf. Nicolae" s-au desfăşurat timp de un an. Atunci s-a pus şi temelia actualei biserici.

Mănăstirea Saharna

Mănăstirea Saharna, în întregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi așezăminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Raionul Rezina. Ansamblul monastic este compus din două mănăstiri: una rupestră (Bunavestire) și alta terestră (Sf. Treime). Istoria mănăstirii rupestre se cunoaște foarte puțin, neștiindu-se data precisă a întemeierii și cine sunt întemeietorii.

Nici chiar cercetătorii din domeniu n-au ajuns încă la o părere unanimă privind perioada întemeierii acestei chinovii. Ea rămâne blândă și tăcută în așteptarea unor timpuri mai bune, când istoria ei zbuciumată, dar și glorioasă, va fi cunoscută și elogiată de toată lumea creștină.

Mănăstirea Sireți






















Mănăstirea de la Sireți cu hramul „Sfîntului Mare Mucenic Iacob Persul” se află în preajma satului Sireți (raionul Strășeni), la 16 kilometri de Chişinău. Mănăstirea a fost înființată pe 10 decembrie 1998, în ziua pomenirii Sfîntului Iacob Persul, de către slujitorii bisericii Sfîntului Ierarh Nicolae din Sireţi, protosinghelul Porfirie, ieromonahul Teodor şi ierodiaconul Natanael. La data de 24 mai 1999 s-a pus temelia bisericii Sfîntului Mare Mucenic Iacob Persul, care a fost sfinţită un an mai tîrziu, la 29 octombrie 2000.


La 22 martie 2005 au început lucrările de construcţe a marii biserici ce s-au finalizat în septembrie 2006. Mănăstirea Sireti deţine un bogat tezaur duhovnicesc nepreţuit şi anume părţi importante din moaştele mai multor sfinţi.

La mănăstire se păstrează o racliță cu moaștele Sfîntului Iacob Persul; o părticică din moaștele Sfîntului Ierarh Nicolae, o părticică din lemnul Sfintei Cruci.

Călugării de la mănăstirea din Sireți intenționează să mai construiască o trapeză, un corp de chilii, gard împrejurul locașului, un metoc și o fîntînă.

Călugarii desfășoară o bogată activitate misionară printre deținuții de la penitenciarul "Pruncul".

Mănăstirea Suruceni

Hram: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
 Stareţă: monahia Epistimia Goncearenco
 Aşezare: la aprox. 25 km SV de Chisinau, la 7 km de Ialoveni

 Date de contact:
MD-6827,com. Suruceni, r.Ialoveni
Tel.0-268-33-262,
Mob.0-691-89-146

 Istoric
În anul 1785, la sfatul ieromonahului muntenegrean Iosif, boierul Casian Suruceanu construieşte pe moşia sa un schit de călugări. Familia boierului a dăruit mănăstirii 40 ha de pământ, unde s-a construit biserica de vară cu hramul „Sf. Gheorghe" şi, mai apoi, o casă pentru stareţie, în care se afla şi biserica de iarnă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae". În prima jumătate a sec. XIX moşiile mănăstirii ajungând la circa 600 desetine. Încoace se retrăgeau oamenii care râvneau să se închine cu mai multă osârdie lui Dumnezeu şi spre a-şi trăi zilele în liniştea sfântului locaş, în rugăciuni şi în cântecele armonioase de strană. Dupa ieromonahul Iosif (1785-1794), la conducerea mănăstirii s-au rânduit mai multi stareţi, care s-au îngrijit de viaţa spirituală a obştei monahale, precum şi de dezvoltarea gospodăriei, au renovat clădirile şi, totodată, au cultivat în sufletele oamenilor din părţile locului credinţa în Dumnezeu. Printre stareţii care au dus faima aşezământului monahal de aici a fost şi arhimandritul Dionisie Erhan.
Ca şi oricare alt locaş sfânt basarabean, aşezământul monahal de la Suruceni a fost supus în perioada sovietică unor grele încercări, fiindu-i pusă sub semnul întrebării însăşi existenţa. Din 1959 şi până la începutul anilor nouazeci el a „găzduit" un spital de narcologie, cu regim închis, păzit de miliţie.
Călugării mănăstirii au fost izgoniţi cu forţa de către „activiştii din raion" ca să părăsească localul sfânt. Biserica de vară, un adevărat monument de arhitectură, a fost transformată în club, biserica de iarnă servea ca spital, altarul fiind sala de operaţii. În scurt timp încăperile fostei mănăstiri deveniseră de nerecunoscut, fiind pîngărite, distruse. A fost nimicit până şi cimitirul de aici, din care rămăseră doar câteva cruci. Clopotele bisericii fuseseră date jos. Cel care se încumetase să faca acest lucru, un tractorist din sat, se spune că a decedat chiar a doua zi.
Nimeni nu credea ca va mai fi salvat şi refăcut acest aşezământ monahal. Dar iată că la 1992 el a fost redeschis, ca mănăstire de călugăriţe. Prin străduinţele maicii stareţa Taisia (în lume – Tamara Ojog), iar după aceasta ale maicii stareţa Epistemia (în lume – Elena Goncearenco), care conduce în prezent mănăstirea, precum şi cu ajutorul nemijlocit al multor binefăcători a fost restaurată şi împodobită cu noi obiecte de cult biserica de vară, s-au îngrijit şi vechile încăperi, s-a început construcţia unui bloc separat pentru chilii, care astăzi este în finisare.
Chiar la întrarea pe teritoriul mănăstirii acesteia, se află seminarul teologic de fete Regina Maria, o instituţie de învaţământ fondată de câţiva ani, în care îşi fac studiile viitoare învăţătoare de religie pentru clasele primare din şcoli, dăscăliţe şi cântăreţe în coruri bisericeşti.

Sfinte Moaşte: o parte din moaştele Preacuviosului Antipa de la Calapodeşti, dăruite în anul 1999 de mănăstirea Schimbării la Faţă - Valaam (Rusia).
Icoane şi sfinte odoare: Aici se află două icoane vestite : Mântuitorul binecuvântând cu Evanghelia şi Maica Domnului cu Pruncul "de la Suruceni".